Cotidian #10 –  Fata din curcubeu

Standard

‘Fata din curcubeu’ – o piesă scrisă și regizată de Lia Bugnar, în care joacă Marcela Moțoc.

Aici piesa este descrisă ca ‘o pledoarie pentru păstrarea convingerii că totul pe lume are un sens, chiar dacă acesta se prezintă indescifrabil.’ 
Pentru mine e acea piesă care mi-a adus lacrimi în ochi la final. E o piesă despre naivitate, despre un ‘bine’ definit atât de diferit prin ochii fiecărui om, fiecărui moment din viață, fiecărui eveniment.

‘Fata din curcubeu’ mi-a reamintit cât de mult contează prezentul, ce putere are fiecare acțiune pe care o facem. Mi-a reamintit că ‘perfectul’ nu există pentru totdeauna.

Marcela și Lia, nu știu dacă o să ajungă acest mesaj la voi,  dar vreau să vă mulțumesc pentru emoție, pentru lacrimi, pentru muzică, pentru naivitate.

RALidia 

Anunțuri

Cotidian #9 – De vizitat: Time In

Standard

Strada Mihai Eminescu, din zona Romană, e strada unde mi-aș dori să am o casă.
Dar până când asta se va întâmpla voi trece din ce în ce mai des pe la Time In, pe Eminescu 38.

Un loc simplist, muzică bună în fundal și staff foarte prietenos ( de ceva timp nu mi s-a mai întâmplat să simt atâta grijă față de mine într-un local).

E locul unde să ieși pentru o băutura cu prietenii sau la masă fără să te agiți că vei rămâne falit.

Recomand! Time In e de revizitat!

RALidia

Mai mult curaj

Standard

– Dacă va fi să fie, lucrurile se vor așeza ca să se înâmple! mă surprind spunându-mi asta, dar în sinea mea știu că adevărata frază ar fi „Fraiero, de ce nu ai avut mai mult curaj?”

Și acum mă uit în oglindă și mă acuz, sunt propria mea sală de judecată, propriul meu judecător, îmi sunt martor…îmi sunt condamnator și salvator!

– Mai mult curaj ca să ce? Mai mult curaj ca să îmi arunci aspre săgeți de condamnare, mai mult curaj ca să te îmbibi cu parfumul ieftin al vânzătorilor ambulanți, mai mult curaj ca să pleci ochii rușinos la revedere?

– Poate mai mult curaj ca să crești, ca să înveți ceva despre tine! Mai mult curaj ca să nu te mai arunci în chinul subestimării! Nu vezi că tu ceri salvarea, ea trece pe lângă tine și atunci calci strâmb ca să te judece mai mult!

 

Da, nu mi-ar fi lipsit mai mult curaj ca să nu uit cine sunt..cer mai mult căci vreau să scriu povești noi. Dacă mă opresc, te rog, împinge-mă de la spate!

 

RALidia

Cotidian #8 – Hai la teatru!

Standard

Teatrul e una din iubirile mele, asta deoarece este locul unde mă deconectez în adevăratul sens al cuvântului pentru câteva ore.

Zilele trecute am văzut la TNB piesa „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” în regia lui Bobi Pricop și are la baza adaptarea semnată de Simon Stephens ( dramaturg britanic), după cartea cu același nume, semnată de Mark Haddon.

Bilete încă se mai găsesc aici și vă spun că merită să vedeți această piesă. Pentru poveste, pentru personaje, pentru jocul de lumini, pentru actori, pentru regizor…pentru un moment de respiro în care bătăile inimii există doar pentru munca celor de pe scenă și din spatele scenei.

O poveste bine conturată și un joc de lumini excepțional ( 5/5 pentru asta).

Și nu vreau să vă mai plictisesc cu prea multe cuvinte, accesați link-ul și convingeți-vă singur de faptul că este una din acele piese pe care trebuie să le vezi măcar o dată în viață.

RALidia

Provocarea lui 2016: citește mai mult!

Standard

Dacă aș putea să analizez fiecare conversație din 2015 pe care am avut-o cu cei din jurul meu aș putea să observ cum fraza „nu știu când să mai citesc? nu am timp deloc!” apare foarte des rostită de mine.

După o analiză minuțioasă a lucrurilor pe care le fac într-o zi și cum îmi investesc eu timpul, mi-am dat seama că eram plângăcioasa aia care nu are timp niciodată și trebuie să își planifice totul la liniuță ca să reușească și să spună că are timp pentru multe chestii. Dar, pe lângă asta, mi-am dat seama că petrec foarte mult timp în tramvai/autobuz/uneori metrou ( dacă stai în București știi la ce cantitate mă refer:D): acasă-facultate, facultate-birou, birou-facultate, facultate-acasă, birou-acasă. Tot acest timp, este perfect pentru citit.

Pornind de la asta, apoi de la provocarea dată de cei de la Bookster, mi-am propus următorul lucru pe 2016: să citesc cel puțin o carte pe lună și să citesc 50 de cărți ( provocarea Bookster) 😀

Par puțin luate din locuri diferite aceste provocări, nu? Așa mi s-a părut și mie la început, apoi mi-am dat seama că se întâlnesc pe undeva.

 

Și, începem așa:

Ianuarie

1. Paulo Coelho, Adulter – se citește ușor, poate prea ușor pentru stilul lui Coelho pe care îl știam eu, dar sunt câteva pasaje care îți pot da de gândit

Februarie

2. Jurnalul Annei Frank – inocent, natural, evolutiv. Parcursul Annei de-a lungul cărții este impresionant, iar schimbările prin care trece le resimți la maxim din postura de cititor

3. Ashlee Vance – Elon Musk –  dacă ar trebui să aleg un cuvânt pentru a descrie această experiență, atunci aș alege „nebun”. Un stil ușor, o carte balzaciană aș putea spune, dar fără să plictisească cititorul.

 

RALidia

Cotidian #7: An Nou – aceleași scenarii

Standard

Cumva am rămas în urmă cu acest post – și am făcut-o intenționat.

Este în natura noastră ca la fiecare început ( săptămână, lună, an) să ne facem planuri, să dăm start schimbării și multe altele, dar motivația de-a lungul timpului rămâne sau nu rămâne – după caz. Așadar, am spus că voi aștepta puțin până voi definitiva ce vreau să fac în acest an, dacă vreau să îmi întocmesc clasica listă de dorințe pe 2016, să fac o schimbare la mine etc.

În cele din urmă, am ajuns la o listă de lucruri pe care nu aș vrea să le ratez anul acesta sau pe care pur și simplu vreau să le am mereu notate undeva ca să nu le uit.

Așadar, ce mi-am propus eu pentru 2016:

  • să scriu mai des pe blog – well, când vine vorba de blog, constanța nu e punctul meu forte.
  • go to Summer Well – ultimele două ediții le-am ratat, dar anul ăsta, Summer Well, we ve got a date
  • să îmi termin și predau licența – nu sunt prea multe de adăugat aici :)))
  • leave a president behind – cred că am vorbit despre asta într-un post mai vechi. Pe scurt, ideea este să las pe cineva în funcția pe care o ocup acum într-un ONGs din București
  • să îmi fac un plan de carieră și să îl urmez – urăsc asta și urăsc oamenii pe care îi aud vorbind despre asta. Tocmai de aici și provocarea!
  • să citesc o carte pe lună – vorbesc despre asta aici
  • să merg la mare în luna noiembrie – nu mă întrebați de ce? Această dorință intră în categoria „lucruri pe care nu le-ai experimentat în viața ta, dar știi că îți vor plăcea la nebunie așa că trebuie să încerci”
  • să încep să scriu o carte – gândul ăsta îl am de când mi-am deschis blogul, vom vedea unde ajungem
  • să îmi dezvolt relațiile sociale – nu mă faceți să explic asta :))
  • să fac mai mult sport – nu trebuie să lipsească un obiectiv de acest gen
  • să mă țin de aikido – cred că ar fi cazul să încep la aikido ca să am de ce să mă țin
  • be the best for myself – vorbește de la sine
  • să îmi cumpăr un aparat foto – ăsta e un moft pe care nu îl pot explica
  • să mă bucur de fiecare clipă/zi – clișeu much!
  • provocare: borcanul cu gândul zilei –  îmi început să fac asta deja de ceva zile și pot spune că este extrem de interesant ce se întâmplă 
  • learn more about HR – pentru că trebuie să învăț cum „să adult” și să îmi fac o carieră

Da, cam atâta pentru 2016, vedem cât reușesc să ating! Sunt la început de an – sunt optimistă!

RALidia

Cotidian#6 – „Hide & Seek„ – Unde ești? sau despre sinceritate

Standard

Când omul din fața ta alege să ți se deschidă cu sinceritate poți spune că acel om s-a redescoperit pe sine, iar tu ai ocazia să vezi acest lucru.

În cadrul proiectului „Hide&Seek” – Unde ești? am avut ocazia să particip la un atelier de discuții împreună cu Andreea Esca, Andi Moisescu și Florin Busuioc și să urmăresc piesa de teatru Hide&Seek, scrisă de Ester Rols, în regia lui Dragoș Câmpan.

Proiectul „Hide&Seek” – Unde ești? își propune să faciliteze comunicarea în rândul tinerilor prin intermediul teatrului.

Atelierul de discuții a fost o experiență nouă pentru mine și plină de folos, prin prisma lucrurilor pe care le-am descoperit sau aflat acolo.

Este impresionant să cunosc oamenii și altfel, dincolo de imaginea pe care mi-au creat-o pe sticlă. Am văzut umor autentic, sinceritate, dezinvoltură și originalitate. Încredere față de ceea ce facem sau suntem, apreciere pentru ceea ce ar putea face noile generații.

Cât despre piesa de teatru, aceasta a reușit să surprindă dezinvoltura adolescentină, fantezia în care tinerii se avântă, dualitatea dintre sinceritate și minciună.

Pe alocuri, presărată cu umor, cu un conținut stufos de metafore ce se aplică în viața de zi cu zi, piesa a reușit să trezească în mine emoție, furie, regret, bucurie.

Pentru a afla mai multe despre acest proiect, vă las aici pagina de Facebook a proiectului: Hide&Seek – Unde ești?

Iar aici aveți link-ul către eveniment, de unde puteți să aflați mai multe detalii despre program: Hide&Seek – Event

Locație: Casa de Cultură a studenților, Teatrul Pod ( ultimul etaj)

RALidia