Aşa sunt eu…

Standard

Sunt ceea ce sunt şi nu mă pot schimba, iar cei din jur vor trebui să mă accepte exact aşa cum sunt eu; nu pentru că mă consider perfectă şi nu cred că trebuie schimbat ceva la mine, ci pentru că şi eu, la rândul meu, îi accept pe cei din jurul meu cu tot cu defectele şi calităţile lor. Nu mă pot schimba la cererea lor şi nici nu vreau să mă schimb, deoarece asta face parte din mine , iar dacă aş încerca să mă schimb, să fiu falsă atunci nu aş mai fi eu… Imperfecţiunea mea mă face să fiu Eu diferit de Tu şi Ceilalţi, aşa cum imperfecţiunea ta te face diferit şi aparte faţă de El, Noi şi Ceilalţi… Alegerea e în mâinile noastre: Fie îl alegem pe Eu mperfect, dar adevărat, aşa cum suntem, cu tot cu defecte şi calităţi, fie îl alegem pe Eu fals, aşa zisul Eu perfect pentru moment, dar în esenţă mincinos şi lipsit de scrupule…

Un fragment care imi place :D…

Standard
” – O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie…Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obişnuieşti greu, la început, să-ţi placă femeia fără care mai târziu  nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită, îţi repeţi că nu e loial să o jigneşti, să înşeli atâta încredere. Pe urmă te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa ei zilnică. Înăbuşi în tine mugurii oricăror altor prietenii şi iubiri. Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi preferinţele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei.(…) Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă.”

                                                                   Camil Petrescu , „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”