Furia

Standard

 Şi în furia dezlănţuită mă pierdeam, uitam de tot ce se întâmplă cu mine, uitam că trebuie să  spun „mulţumesc” nu să jignesc; iar acum, în soarele care îmi scaldă foaia ostenită de trecerea timpului, regret tot ce am spus sau am făcut.
Pentru mine furia e o forţă mai presus de mine, o forţă mai puternică pe care eu nu o pot controla, dar care odată cu trecerea timpului a învăţat cum să mă controleze, cum să pună stăpânire pe mine, mi-a învăţat punctele sensibile şi le foloseşte împotriva mea. Eu nu am puterea să o înving sau nu ştiu să-mi folosesc această putere pentru a o învinge.
Furia e ca o a doua personalitate a mea care ştie exact când să vină la suprafaţă şi încet, încet mă distruge… sau mai bine zis ajută la autodistrugerea mea…mă macină încet, dar sigur…este inamicul meu cel mai răbdător căci el stă în umbră, mă urmăreşte îmi controlează schimbările şi aşteaptă momentul oportun în care să mă pună să fac lucruri care nu fac altceva decât să mă distrugă.
©