Latent…inert…

Standard
Orele de vârf ne fac să uităm,
Suntem doi pasageri inerți
Într-o lume plină de idei latente.
Nimeni nu-nțelege geniul creator.
Suntem ca două neologisme
Într-o lume plină de-arhaisme.
Este ziua de ieri, vechiul din noi
Trecutul ce a rămas în prezent.
Clipele zboară prin fereastra timpului,
Dar uită să se reîntoarcă.
Și-apar clipe noi, mereu mai inerte,
Dar zboară și ele spre alte planete,
Mult mai concrete.
Și zboară și timpul pe lângă noi,
Din când în când se mai oprește
Și-admiră agonia sufletului schingiuit,
Lăsat de un zeu abstract, anost…
©

Ce facem?

Standard
Este un mister ceea ce se întâmplă. 
Nici noi nu mai știm ce vrem. 
Ne amăgim cu mesaje de „noapte bună” și cu șoapte de „ai răbdare”. 
Vrem răspunsuri concrete, dar ne este teamă să le dăm glas.
 E incertitudine între noi.
 E un rămas-bun, dar niciunul nu a plecat.
 Dar trebuie sa facă cineva primul pas, să dea glas…
Să facă lumină într-un loc întunecat. 
Poate nu este timpul de „rămas-bun”, dar vremea pentru „mai vreau să stai”.
©

Pentru (2)

Standard

Poezia de astăzi este o poezie scrisă de colega mea de bancă, Bianca Alexandru, ce se lasă inspirată de evenimentele din viața ei. Întâmplarea face ca aproximativ în același timp am scris amândouă același tip de poezie, cu același titlu doar contextele diferă :d

Pentru ochii tăi dulci
Pururi calzi și pururi uzi
Pururi blânzi și zâmbitori.
Pentru stelele din decor…
Pentru mâna ta cea caldă
Veșnic moale și albă…
Pentru frunza ce-o să cadă
Pentru gura-ți mult prea fină
Pentru inima-ți lumină
Pentru-a soarelui cortină
Pentru părul cel bălai
Pentru floarea din mai
Pentru vorbele-ți curate
Pentru a tale fapte
Pentru sărutări din noapte
Pentru dulcile șoapte
Pentru strălucirea din privire
Pentru atingerea plină de simțire
Pentru a inimii uimire
Și a sufletului încântare
Pentru mine, pentru tine
Pentru noi și pentru toate
Sunt doar ale noastre cadre
Infinite, neschimbate,
Puse în decor de noapte
Presărate cu parfum
Plin de dor, de mult, de cum,
Cum pot fi toate acum?
©

Versuri fără rost

Standard
Sunt doar lucruri nerostite într-o romanță cu parfum,
dar de toți știute în notele de zbucium.
E crezul cel mai mare al îngerului mort,
rămas fără aripă…lovit, rănit și schingiuit.
Și stelele, adesea, mai tare strălucesc
împărtășind azi clipa ce cu tine o trăiesc.
Și gerul năprasnic se lasă uneori învins
de blânda adiere a necuprinsului întins.
Sus e cer, jos e pământ, aici doar doi,
prea flămânzi,
dar își strigă fericirea în balade purtate de vânt
și necuprinsa lume se află-n ochii lor.
Sunt versuri fără noimă,
Gândite fără rost
În clipa de visare,
Clădită cu un rost.

©

Pentru

Standard
Mereu o lacrimă va fi pentru tine.
Pentru clipele senine
Pentru sărutări
Pentru-îmbrățișări
Pentru vocea suavă
Pentru fiecare rază de soare ce mă prindea alături de tine
Pentru vise spulberate, acum demult uitate
Pentru un înger decăzut
Pentru demonul din tine
Pentru naiva din mine
Pentru mine
Pentru tine
sau
pentru noi.
Pentru-amândoi căzuți în singurătate
de șoapte destrămate de adierea vântului 
sau
de trecerea timpului.
Pentru ecoul iubirii ce nu mai răsună demult
Pentru fulgii ce ne-au vegheat
Pentru iarna-n care ne-am iubit
Pentru dorul trăit
Pentru frigul răzbit
Pentru cerul senin ce ne-a păzit
Pentru iubirea ce ne-a primit
Pentru steaua ce ne-a călăuzit
Pentru darul primit
Pentru toate astea o lacrimă
sau 
toate astea într-o singură lacrimă,
o ultimă lacrimă…
©

De mâine…

Standard
De mâine o să fie mai bine, 
De mâine vor fi zile senine,
De mâine voi răzbi cu greu,
De mâine va fi doar înainte,
De mâine va fi doar ”eu”,
De mâine voi uita de noi,
De mâine te voi privi în ochi,
De mâine te voi lăsa să citești ”mi-e bine”,
De mâine va fi mai bine!
De mâine mă voi întâlni cu tine,
De mâine, dar fără regrete,
De mâine, dar fără tristețe,
De mâine doar cu un zâmbet,
De mâine va fi la fel ca înainte de tine,
De mâine îți voi spune pe nume,
De mâine nimic nu mă v-a mai doborî,
De mâine voi știi că am trecut peste,
De mâine nu vor mai fi obstacole, 
De mâine voi fi doar eu!
De mâine va fi curcubeu, 
De mâine va fi cer senin,
De mâine voi fi puternică,
De mâine voi fi ca tine,
De mâine voi învăța indiferența.
De mâine toate le vei afla,
De mâine în ochii mei le vei citi.
De mâine poate te va durea,
De mâine poate vei regreta,
De mâine poate vei da înapoi,
De mâine te vei gândi iar la noi…
Toate vor fi de mâine!

©

Dialog

Standard

– Ești bine?
– Sunt bine chiar și fără tine, sunt bine și mă bucur de mine, mă gândesc mai mult la mine. Sunt foarte bine! Cine îți spune altfel te minte.
– Ai fost mereu bine?
– Nu, asta oricine o știe, dar acum sunt bine așa cum nu am mai fost și merg mai departe, privesc înainte la viitorul meu, ce-i drept fără tine, dar văd că îmi va fi bine și așa. Sunt bine! Dacă nu a mers nu a mers. Nu mă pot împotrivi eu dorințelor destinului. de multe ori el știe mai bine ce e bun pentru mine și ce vrea pentru mine.
– Sigur?
– Ți-am mai zis: sunt bine! Nu te lăsa înșelat de ochii-mi căprui care din când în când mai varsă câte o lacrimă. E normal să fie așa. Sunt lacrimi de fericire pentru momentele frumoase care au fost, dar dacă eu îți spun că sunt bine, atunci nu mai are rost să îi asculți pe ceilalți. Sunt bine! Sunt ca înainte, dar sunt bine pentru că sunt puternică și am învățat să mă folosesc de puterea mea pentru a-mi reveni.
– Dar ochii tăi nu spun asta?
– Ochii mei nu spun asta? Sunt bine! De câte ori să îți mai spun? Vezi, sunt bine, așa că de ce mai ești aici? Pleacă!…nu vezi că nu mai am nevoie de tine? Sunt bine…dar te iubesc!
©

http://www.youtube.com/watch?v=1wM2qAU9Gvk&list=PL_GXigUviAUQ_ZSbq_sBQlQc5IVQtcNJp