Inspiraţie

Standard
Nu credeam că mă vei inspira.
Îţi trimit gândurile cele mai bune,
versuri aşternute pe o foaie prost decupată,
o îmbrăţişare smulsă…
Nu credeam că te voi mai lăsa să mă inspiri,
dar cugetul îmi zboară;
Pixul şăgalnic coboară şi scrie – 
scrie pentru tine, 
scrie pentru voi, 
scrie pentru mine, 
scrie pentru noi…
Dar dorul?
El nu mai face nimic…
Pentru el e deja toamna târziu, 
aproape de iarnă.
Vara abia acum încolţeşte
pe chipu-mi uscat de întuneric…
            (RALidia)
Anunțuri

Prieteni am fost…

Standard
Lăsăm în urmă prieteni;
uităm chipul lor,
căci printre cuvinte şi-au pierdut scopul.
Şi azi nu-mi mai pare viaţa un vid…
Ştiu, te-am gonit!
Prieten ţi-am fost, 
prieten mi-ai fost, 
dar timpul ne schimbă mereu, 
furtunos…
Uită-mă! Atât mai pot să-ţi cer…
Şopteşte-i unui porumbel cine am fost,
cine vom fi;
vestea o va duce spre cerul de-azur,
iar zeii vor ţine cont că am fost, 
dar nu mai suntem…
                   (RALidia)

Ochii mei

Standard
Şi da,
atunci am văzut…
printre picături…
Ochii mei erau pentru el,
chiar şi de la distanţă.
Ritmurile ne aduceau împreună;
tot ele ne depărtau, 
apoi soarele avea să ne copleşească…
Da,
ochii mei erau pentru el,
ai lui pentru nimeni…
           (RALidia)

Film

Standard
Azi am să vorbesc despre prezentul pierdut în trecut.
Am să storc sunete din toate amintirile
şi-am să tresalt până la cer…
O-mbrăţişare face cât multe cuvinte;
o privire sinceră,
căpruie,
e tot ce vindecă şi-nvie.

Se-apropie cerul de stele
când mâna-ţi caldă,
inundată-n parfum de ţigară
se rătăceşte-n mâna mea visândă…

Să gonim în ritmuri de panteră,
să smulgem tuturor un zâmbet,
iar nouă un nou film…

                   (RALidia)

Ceasornicarul nebun

Standard
Abajururile plutitoare din sufragerie
s-au stins în ultima bătaie a lunii..
Ceasornicarul nebun dă drumul timpului – 
din nou!
Timpul aruncă un cântec udat, 
celest,
asupra castelului de aştri
şi urlă ceasornicarul din a lui colivie, 
dar timpul odată lăsat
nu se opreşte;
nicicând agonia omoară…
Ceasornicarul nebun urlă de bucurie –
prieten îi devine agonia!
                                     (RALidia)

Talisman

Standard
Un talisman îmi aduce norocul
ce-atâta-l am nevoie;
să ne urmăm prorocul
şi buze să se-mpleticească.
Un talisman să-ţi fie chipul,
iar tu a ştii să-l porţi,
căci peste grauri au căzut roluri, 
dar tu să poţi a-nota..
Emoţia de vară să o stingi, 
un talisman să-ţi fie gându-mi
c-ai să răzbeşti spre vremuri bune…
                                                  (RALidia)

Nimic

Standard
Descălţare de gânduri
în zorii lui Vară;
vânturi se depărtară
lăsând în urmă fiori.
Şi buzele moi aprind trandafirii,
şi glasurile sting răsărituri
şi raze, şi flori
şi mulţi alţi fiori – 
toţi colorează nimicul,
nimicul din tine ce va răsări…
©