Toamna

Standard

Toamna nu vine când vrea ea,
Toamna nu rupe frunze aiurea,
Toamna nu șuieră fără ritm.

Toamna vine când noi o chemăm,
Toamna vine când noi ne ascundem,
plângem,
distrugem,
uităm.

Toamna nu e anotimpul nostru,
Ni l-au răpit călătorii din stepă.
Toamna e prea departe de ochii-necați în ploaie.

Toamna e ora când firul se rupe,
Soarele se aruncă din nori,
noi alergăm prin ploi.

(RALidia)

Anunțuri

A nu știu câta oară

Standard
Și-a nu știu câta oară distrugi ce clădești;
arunci tot ce-am fi putut avea.
Nu vrei,
îți est frică
sau nu poți.
A nu știu câta oară rupi scrisorile, 
apoi le-aprinzi cu focul din ochii tăi.
De nu știu câte ori m-ai uitat 
c-apoi să-ți amintești câtă tristețe ai creat.
Implori pentru iertare,
apoi refuzi iertare…
Ce-ți e cu tine?
Ce-ți e cu mine?
Dar cu noi?
Ce-ți e când bat vânturi și ploi?
                                        (RALidia)

Teamă

Standard
Te simt aproape de mine cu fiecare celulă,
Mă sorbi din priviri, amețit de preasfinte pocaluri
Și-apoi te depărtezi cu grație.
Mă topeai în frânturi de fericire
și-mi agățai violete-n păr.
Am crezut că îmi este frică de tine, 
dar mai mult mă tem de mine.
Mă tem de mine căci nu vreau să rănesc, 
nu vreau să las violetele să se ofilească.
Mă tem de mine căci nu vreau să rup vraja, 
să stric porțelanurile iubirii.
Mă simți aproape cu fiecare celulă, 
Te sorb din priviri…
(RALidia)

A venit toamna

Standard
Un castel de nisip – 
atât am clădit vara asta,
iar acum nu mai avem nimic.
Dar, tu cuprinde-mă-n braţe degrabă, 
atinge-mi părul cu parfum de peruzea
şi-n paşi de tango să ne-ndreptăm
spre o toamnă senină cu arome şi culori de ciocolată.
Am să îţi şoptesc:
” – Toamna poate veni!”
Castelul e în siguranţă,
iar sufletele noastre s-au ascuns în locuri mai calde, 
mai senine
şi-aşteaptă ca ochii să descopere taine…
(RALidia)

Şi…

Standard
Şi mă-nfioară, mă doboară;
în vene-mi strecoară cianură de-amor.
Şi glasu-i coboară, 
o şoaptă domoală
şi-o ultimă vorbă smulsă din gol.
Şi totul ne cheamă, 
departe se-aşterne
şi-un nou orizont – 
ş-imagini surprinse pe front.
Şi gheţuri, şi inima rece, 
şi soare pe oriunde trece, 
si-aproape-i e inima, 
fulgerul o lumina…
şi creasta de munte, 
şi toate se-nchină, 
şi-alaiul de nuntă îşi caută regină!
(RALidia)

Nimic n-am pierdut

Standard
Azi nu am pierdut nimic,
doar minciuni furate dintr-un calendar
uitat într-un alt an.
Şi nu doare,
căci zâmbetele aprind scântei de trandafiri, 
iar ale tale lacrimi albastre
hrănesc surâsul ce – matinal – 
mi-l pun pe suflet şi pe chip.
Acum eu sunt aici, 
dar cândva vom fi doi într-un carusel de maşini
aruncate-n capitala vântului de schimbare.
Trist, 
eu voi zâmbi când trupul îţi va fi departe…
(RALidia)