Rugăciune de toamnă

Standard

Stinge-mi setea cu apă de toamnă
Și luminează-mi chipul cu frunze uscate
În genunchi de cădea-voi
Pământul rece fie suport.

Stinge-mi setea cu apă de toamnă
căci cărările s-au închis în luna lui vară
și somnul pare neînvins.
Ascunde-mă-n palma ta,
dar frigul lasă-l acolo.

Stinge-mi setea cu apă de toamnă,
dar îmbrățișează-mă
înainte să cadă frunzele!

(RALidia)

Anunțuri

Acasă…acasă e toamnă

Standard

Acasă e toamnă,
e linişte
şi lună plină.
Acasă e toamnă,
e rece,
dar rece, aici, înseamnă mai cald.

Acasă e toamnă
şi braţe mereu deschise.
E aroma nucilor din poartă
şi strada cu jocuri.

Acasă e simplu…
Acasă…
Toamnă!

(RALidia)

Cânt trist

Standard
Tristețe zorește-mi rănile
Cu-alambic de-aur și de-argint.
Aprinde-n cale cărările
Spre soarele cel nou, sordid.
Visarea să-mi fie cătare
Căci marea e-aproape-un mister, 
Iar alte vorbe făr’ apărare
Să rupă din cer cu dispreț.
Să caut ardoarea în vene-mi
Vocație dulce de ghenă;
Și stropi de licoare senină
Să rupă mărgele de mort.
Flori de toamnă s-acopere
Petalele să smulgă din vânt
Caietul să stingă istorii
Ce-aleanul îl port în gând.
Chemarea să nu o auzi – 
Doar valsul cu surzi
Scop aprig, viteaz să-ți fie
Tristețe, vino! Reînvie!
Castel zorit din neant
Murdar – vărsat peste munți
Ascuns de cerul cu luni
Și luni ascunse de stele.
Bogatul devină sărac
Arginții-n pământ zac
Noi rupem un cânt trist
Și-un greier de toamnă-nsetat,
Ți-aș da palme cu colți
Dar ceasul nu mai are porți
Și tu să rupi zimții, să-i porți
Să-i ai mereu pe un băț.
Vis, primejdie, dor,
Glas, cântare, odor,
Închinare la zei, la martiri
Fumare de sorți de izbândă.
Cânt trist s-aștern
Ne-nțeles de toți, pe tot
Doar valsul cu surzi
Și șoapte pentru muți.
                                     (RALidia)

Am un prieten departe

Standard

Am un prieten departe,
aparte,
Și un vis împreună avem:
ne îndreptăm spre binele suprem.

Am un prieten departe,
un țel aproape,
iar ochii de verde cristal
îmi arată prin dulci șoapte
cum să cânt,
să iubesc,
să tresar.

Am un prieten departe…
Mult timp a trecut…
Sunt șoapte cântate…
Sufletele le-au cunoscut…

(RALidia)

Nevinovăția mea

Standard

Îmi hrănești nevinovăția cu pocaluri de foc,
cuvintele slabe-ți devin atuul
melodiilor rupte din al lor ritm.

Notezi cu fervoare versuri fără noimă –
vine ploaia și le spală cu nepăsare.

Nevinovăția mea este modul tău de viață
și tulburător, mă uiți în colțuri reci de casă,
învelită de cearceafuri pătate.

Ritmurile furate te duc spre zori –
nevinovăția mea devine
vinovăție ruptă din Rai.

(RALidia)