Către tine, străine…

Standard

Da, privește-mă aici cum îmi vărs frustrarea. Nimic nu pare a fi mai revigorant pentru tine decât acest lucru. Mă schimb între fraze, dar sentimentele rămân aceleași cu fiecare zi care trece.
Către tine, străine, scriu acum – poate niciodată nu vei ajunge să vezi aceste rânduri, dar le vei simți pe buzele altora; te va durea, dar nu vei știi de ce.
Ridică-ți sprâncenele, străine, căci asta rămâne între noi, apoi întoarce-te! Vreau să văd cum pleci și totul devine mai departe.
Către tine, străine, scriu acum – mă citești? Nu poți! Mi-e prea jenă să îți arăt, ți-e prea teamă să vezi. Lasă-mă baltă într-o conversație seacă și fă-mă să uit de mine!
Către tine, străine, de trei zile îmi îndrept gândul. E ca o ceață în jurul tău și nimic nu pare a mai schimba ceva. Cine sunt? Cine ești? Prea des ne punem aceste întrebări.
Întâlnește-mă acolo și atunci când nu știm nimic, iar asta să facă din noi un amalgam de sentimente confuze, căci doar tu aprinzi foile istoriei noastre.
Către tine, străine, strig acum să pleci! Fă totul să devină departe – doar asta îmi mai rămâne de când ți-ai lăsat parfumul în haina mea și nici ploaia nu îl mai scoate de acolo.

Către tine, străine, scriu acum – dar puțini sunt cei care mă fac să scriu. Simt o falsitate acum –  de prea multe ori am scris despre mine pentru alții. Iar tu faci asta acum când am crezut că nu se mai poate.
Către tine, străine, dar nu uita că nu știu cine sunt și printre toate astea e posibil să nu mă mai prinzi pe mine…doar o formă a sufletului meu; poate o parte ascunsă chiar și de mine, despre mine, pentru tine…

RALidia