Carpe Diem!

Standard

Am stat 5 secunde cu degetele pe tastatură fără să scriu ceva.
Nu știu cum ar trebui să încep această postare?!

E despre Carpe Diem, despre cum afli că un om nu mai este, un om minunat, cu un suflet frumos care a știu să își trăiască viața, dar care se retrage de pe scenă mult prea devreme.
E despre Carpe Diem căci asta trebuie să învățăm de la omul frumos care a fost, a avut prieteni aproape, a știut cum să crească o comunitate unită și urmată de o simplă frază: trăiește azi!

Mă gândesc și îmi vine în minte acel zâmbet, acea puritate care m-a atras de la început. Recunosc, nu am interacționat prea mult, dar povestea ei m-a șocat, m-a apropiat cu gândul mai mult de acea persoană și îi citeam cu mare drag postările, știam că suferă, dar vedeam curaj – curaj ascuns puțin ca să nu îi sperie pe cei din jur.

Acum, veghează-ți familia, prietenii de acolo de unde ești căci tu mereu vei rămâne în memoria lor ca cel mai frumos om pe care l-au cunoscut.

Chipul tău să nu mai scrie povești, dar sufletul tău să le aștearnă deasupra norilor pentru liniștea celor dragi ție.

RALidia