Scrieri

Standard

A scris rânduri după rânduri, oameni după oameni și a ajuns să nu mai recunoască pe nimeni. Se uita în oglindă surprins de ceea ce vede, adevărul nu mai era așa cum îl lăsase, iar anotimpul nu îi mai aducea aceeași plăcere.

Unduirile muzei erau pierdute acolo – rupea frânturi, dar nu putea să dețină toată inspirația din ea. Avea palmele zgâriate de atâta efort, alerga după fluturi ce zburau prea sus pentru el.

De ce nu putea ajunge acolo? De ce se lăsa păcălit de o plăcere mizeră aflată la standardele unei societăți delăsătoare?

Simțea dorință pentru acel fluture, voia să își mai atingă măcar o dată muza, dar palme murdare îl țintuiau aici.

Se îmbăta în fiecare seară cu fumul unor promisiuni de „va fi mai bine!” – în fiecare dimineață voia să deschidă ochii și să vadă altceva.

Pierduse prea mult în trecut, iar teama îl țintuia într-un prezent al cărui viitor nu îl putea creiona.

RALidia

Învață-mă ce e iubirea!

Standard

Învață-mă ce e iubirea!

Nu iubirea forțată, nu iubirea pentru tine sau pentru obiecte.

Învață-mă ce e iubirea pentru simplele plăceri ale vieții!

Învață-mă iubirea pentru adierea vântului, raza de soare, picăturile de ploaie și pentru furtuna care amenință liniștea nopții!

Învață-mă ce e iubirea pentru zâmbetul inocent al unui copil ce nu cunoaște durere sau ură!

Învață-mă ușor, cu fiecare anotimp care trece – apoi lasă-mă purtată de val.

Învață-mă ce e iubirea pentru cele scrise – așa voi învăța ce e iubirea pentru mine

Învață-mă ce e iubirea!

Doar așa pot să mă iubesc pe mine – cu fiecare defect, în fiecare moment, pentru fiecare obstacol.

Învață-mă ce e iubirea! – așa mă voi iubi pe mine – te voi alege pe tine.

RALidia

Am văzut – am tăcut – am iertat

Standard

Noaptea continua să vegheze. Frazele nu mai erau născute de durere – întrebările și oamenii i-au luat locul și se joacă acum cu mintea umană.

Suntem complicați, suntem simpli, mințim ușor și nu ne dăm bătuți după primul obstacol, dar dezamăgim prea ușor, prea mult pe cei apropiați.

Astăzi să mă ierți că nu mai sunt ca atunci – eu te-am iertat pentru schimbarea ta.

Astăzi să accepți că am crescut – eu am acceptat scăparea ta.

Dacă mi-aș pune visele în vasul tău, ar fi prea mult pentru tine, prea puțin pentru noi.

Îmi adun cupele din poveste și închidem pagina cu o veste – nu de la tine, nu de la noi; de la alții care pot recunoaște întâmplări.

RALidia

Secunde fără preț

Standard

Partea mea rămâne mereu în urmă
Căci se sufocă ținând pasul.
Independența se distruge ușor,
Predă-te, aruncă-te-n mare!
Minciunile din ceața muntelui
Le-am acoperit ușor cu un zâmbet.

Tu crezi că al meu suflet călător
S-a oprit azi la tine?

Mă secătuiește de putere
Când secundele fără tine îmi sunt cele mai de preț.

RALidia