Noaptea – singur, în doi!

Standard

Ai stat vreodată în liniștea nopții? Ai simțit cu adevărat ce înseamnă liniștea nopții? Doar tu și gândurile tale care formează cupola ce te veghează…Ai privit vreodată cerul noaptea – cu lacrimi în ochi – și te-ai rugat să primești un semn de prea mult timp așteptat?

E unic să fii doar tu acolo, în întuneric, fără ca cineva să îți vegheze mișcările, acțiunile. Ești gol de toate lucrurile superficiale, de stereotipii, de minciuni, de măști, de gânduri negative – dar porți o haină ușoară, suficientă cât să te protejeze de sinceritatea cu care apari în fața lumii – întunericul.

Nu există timp acolo, exiști doar tu și poți cere Universului orice, poți urla, poți plânge, poți râde, îți poți sfâșia fiecare organ, poți alerga sau poți încetini pasul.

Acolo eram noi doi, dar mă simțeam singură. Acolo ți-am vorbit pentru prima oară cu adevărul cusut de buzele-mi însângerate și ți-am strigat numele trimițându-l spre cer. Am lăsat un pumn de crini să îmi vindece buzele și te-am privit cu ochi de foc. Ți-am simțit vocea paralizată, dar întunericul nu mă lăsa să sufăr. Visele noastre nu mai rezistă, se sfărâmă din vreme în vreme, dar tu nu mai ții cont de ele.

Apari, spui câteva cuvinte, apoi dispari ca și cum tăcerea dintre noi nu ar fi fost atinsă. Și eu mă las amețită de plăceri pasagere.

În liniștea nopții am auzit cum arde țigara și ți-am strigat numele cu fața spre cer.

Cred că am să te las acolo…

RALidia

Anunțuri