Cotidian#6 – „Hide & Seek„ – Unde ești? sau despre sinceritate

Standard

Când omul din fața ta alege să ți se deschidă cu sinceritate poți spune că acel om s-a redescoperit pe sine, iar tu ai ocazia să vezi acest lucru.

În cadrul proiectului „Hide&Seek” – Unde ești? am avut ocazia să particip la un atelier de discuții împreună cu Andreea Esca, Andi Moisescu și Florin Busuioc și să urmăresc piesa de teatru Hide&Seek, scrisă de Ester Rols, în regia lui Dragoș Câmpan.

Proiectul „Hide&Seek” – Unde ești? își propune să faciliteze comunicarea în rândul tinerilor prin intermediul teatrului.

Atelierul de discuții a fost o experiență nouă pentru mine și plină de folos, prin prisma lucrurilor pe care le-am descoperit sau aflat acolo.

Este impresionant să cunosc oamenii și altfel, dincolo de imaginea pe care mi-au creat-o pe sticlă. Am văzut umor autentic, sinceritate, dezinvoltură și originalitate. Încredere față de ceea ce facem sau suntem, apreciere pentru ceea ce ar putea face noile generații.

Cât despre piesa de teatru, aceasta a reușit să surprindă dezinvoltura adolescentină, fantezia în care tinerii se avântă, dualitatea dintre sinceritate și minciună.

Pe alocuri, presărată cu umor, cu un conținut stufos de metafore ce se aplică în viața de zi cu zi, piesa a reușit să trezească în mine emoție, furie, regret, bucurie.

Pentru a afla mai multe despre acest proiect, vă las aici pagina de Facebook a proiectului: Hide&Seek – Unde ești?

Iar aici aveți link-ul către eveniment, de unde puteți să aflați mai multe detalii despre program: Hide&Seek – Event

Locație: Casa de Cultură a studenților, Teatrul Pod ( ultimul etaj)

RALidia

Cotidian #5 – Zile cu Academia 1,61

Standard

Într-o postare mai veche îți povesteam că sunt voluntar de meserie și  cum mă ajută pe mine această experiență.

Pe lângă activitatea pe care o desfășor în ASPSE, de aproximativ un an de zile am acceptat provocarea de a face parte din echipa Academiei 1,61  – o echipă dinamică și cu multă energie pentru a produce o schimbare în viața oamenilor pe care îi întâlnesc.

Dacă vei accesa website-ul lor, o să vezi scrise următoarele cuvinte: „Academia 1,61 este un proiect de educaţie non-formală prin turism de aventură pentru cei ce s-au plictisit să asiste la prezentări şi cursuri pe proiector şi flip-chart și sunt dispuși să iasă din sfera de confort. Noi organizăm tabere, excursii şi activităţi altfel, cu poveste, cu morală, încurajând participanţii să îşi tragă singuri concluziile şi să înveţe prin experienţele avute împreună cu noi. Indiferent dacă este vorba de tabere de supravieţuire, excursii la schi, cursuri SCUBA  sau tabere de creaţie, încercăm să facem un program cât mai interesant, care să le dezvolte participanţilor inteligenţa cognitivă, emoţională şi socială.”

În nenumărate rânduri am avut ocazia să observ la participanți cum se adeveresc cele citite mai sus, dar farmecul Academiei nu constă doar în asta.

Faptul că din postura de trainer – moment în care, pentru mine, în prim plan se află participantul la activitate – am ajuns de atâtea oară să fiu provocată să ies din zona de confort este elementul care face diferența.

Am provocat familii să treacă prin fel și fel de experiențe pentru prima dată, am provocat copii să-și învingă frica de înălțime, să aibă mai multă încredere în cei din jur, să continue drumul chiar dacă au obosit pentru că destinația are să îi lase cu gura căscată, dar foarte important am ajuns să mă provoc pe mine. Și uite așa, în timp ce eram omul de pe margine ce îi încuraja să nu renunțe, eu am învățat ce înseamnă să experimentez, să nu îți fie frică să pui în aplicare chiar și cel mai trăsnit plan. Am simțit pe pielea mea ce înseamnă adaptabilitatea în comunicarea cu cei din jur și cum diferențele nu ar trebui să ne trimită în direcții opuse.

Sursa fotografie

RALidia

Metafora noastră

Standard

Am alergat pe drumuri răpuse de sufletul histrionic al unei meduze,

Am înghețat ploaia ce se năștea în brațele tale,

Am chemat ciripitul ultimei păsări din arca lui Noe,

Am plecat când tu mi-ai spus să stau…

Puterea noastră și-a atins limita –

însângeratele-mi degete nu mai pot continua povestea,

răgușita-ți voce nu o mai poate povesti.

Am mai adormit alte iubiri așa.

Nu ai fost prima, nu vei fi prima.

Privilegiul tău este dorința mea de a fugi.

Uite! Iar mă ascund în spatele versurilor abstracte –

asta mi-ai fost dintotdeauna…

ți-am fost umbra transpirației din noapte.

RALidia